Lumea romanilor

Portal DPM | Dobreperun Media | Arhiva
Eveniment | Note de catalog | In presa internationala | Note diplomatice | Legislativ
Special | De razboi | Investigatii | Martor | Arhiva rubricii
Zoom | NATO | Europa | Balcani si Marea Neagra | America de Nord si Australia | America latina | Orientul mijlociu | Extremul Orient | Africa
Vacante in Romania | Vacante in strainatate | Hotelaria in lanturi | Romania secreta | Patrimoniu | Actualitatea
Numarul curent | Arhiva rubricii
Cei mai bogati romani | Portrete | Comunitati | Diaspora | Oameni care au fost | Opinii | Interviu | Director de personalitati
Globalizare | Afaceri | Profil de companie | Oportunitati | Analize si cotatii | Resurse | Catalog comercial | Publicitate
Dezbaterea saptamanii | Teme in dezbatere | Contributii

Opinii

Numarul 2 / 30 august 2004 /
saptamanal de politica internationala
/ publicatie personala / Realizator: Nicu Ilie
 
hbener
 
ZOOM: Moldova, independenta la 13 ani Tara cu de-a sila ROM
Moldova este impinsa spre Est FRA
Harta Moldovei FRA
Evolutia teritoriala a Moldovei din 1914 pana in zilele noastre FRA
Moldova in Biblioteca Congresului ENG
Moldova in catalogul BBC ENG
Moldova in catalogul CIA ENG

Ghidul comercial al Moldovei intocmit de U.S. Commercial Service ENG
Moldova in catalogul Lonely Planet ENG
 
Proiectul Belkovski: Transnistria contra Basarabia. O provocare cu multe taisuri ROM
Ce facem cu Moldova? ROM
 
Romania in presa internationala
BBC: Frontiera a fost data fara licitatie ROM
Agentia Fitch ofera o perspectiva pozitiva asupra României - New York, Reuters ROM
APA: Infractori romani in Austria ROM
Roman prins in timp ce desena o zvastica pe o cladire a Ministerului francez de Interne ROM
BBC: Societatea civila cere guvernului lista cu contractele de publicitate ROM
Jerusalem Post: Profanarea unui cimitir evreiesc din Romania ENG
Rosia Montana se dovedeste un zacamant deosebit de valoros ENG
Actrita din Terminator 3 va turna in Romania ENG
New York Times: S-a inchis linia de fabricare a Daciei Sedan ENG
Yahoo News: Sexy club cu bunicute inchis de politia din Constanta ENG
Arivani: Romania spera sa devina membru deplin al UE in 2007 ROM
TIME: Pelerinajul lui Schroeder ENG
AFP: Prima vizita la mormantul tatalui ENG
UPI: Romania a anuntat castigatorii in privatizarea Distrigaz Nord ENG
The Deal: Gigantii gazului privesc spre Romania ENG
Romania vazuta de CIA ENG
 
 
In cazanul cu pucioasa
Pipeta de benzina

Cine spune ca fir cu fir face snop are mare dreptate. Numai asa pot sa-mi explic bunastarea Petromului.

Pentru ca oamenii sunt in stare sa cumpere benzina cu litrul, cu PET-ul, cu pipeta. Unele motoare au ajuns, sarmanele, ca ratacitul din Sahara, ca s-ar ineca daca li s-ar face plinul. Constructorii de automobile ar trebui sa ia aminte caci o masina bine vanduta in Romania ar fi una fara rezervor. Doar cu un PET de fanta sprijinit deasupra bujiilor.

Benzinarii de meserie sunt mai nefericiti si mai trasi la fata decat un medic pe timp de epidemie. Am vazut un benzinar care efectiv storcea furtunul picatura cu picatura pentru a se incadra in bugetul pe care i-l spusese clientul. A reusit sa obtina o abatere de doar 15 lei desi era evident ca omul se gandea ca toata treaba ar fi mers mult mai simplu daca in loc de pompa ar fi folosit un pahar. In ritmul asta benzinariile vor ajunge curand un soi de localuri unde clientul va comanda o suta de cognac si doua sute de benzina. "Stiti, sunt cu masina", s-ar scuza el.

Pe sosele, fiecare benzinarie are deja cate un bar - cu bauturi. Cred ca asa mai castiga si patronii. Barurile acestea sunt pline in timp ce parcarile lor sunt aproape goale. La urma, urca o groaza de oameni intr-o Dacie (probabil ca in zilele noastre asta inseamna sa-i faci plinul la masina) si o ia din loc. Si din tejgheaua lor de barmani, petrolistii vad indepartandu-se oameni satui de viata in masinile lor infometate.
Nicu ILIE

23 august - victorie sau infrangere?

Controversa Istoricii considera ca inca nu avem informatii suficiente despre evenimentele din 1944 si ca o parte din raspuns s-ar afla in arhivele sovietice

"Sa faci sarbatoare nationala dintr-o infrangere este cam bizar" remarca, ieri, istoricul Neagu Djuvara, unul dintre ultimii supravietuitori ai momentului 23 august 1944. Lansarea volumului Tragedia Romaniei, 1939-1947, aparut la Editura Pro Historia, sub egida Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc, cu doar cateva zile inainte de data de 23 august, s-a transformat intr-o dezbatere, pe alocuri polemica, intre istorici cu privire la momentul intoarcerii armelor impotriva Germaniei. Volumul de la care a pornit intreaga discutie cuprinde texte aparute in Dialog, revista a exilului politic romanesc editata in Germania, iar principalele teme abordate sunt evenimentul de la 23 august, Conferinta de la Ialta, procesul lui Antonescu si rolul Regelui Mihai intre 1944 si 1947.
A fost o infrangere sau o victorie, aceasta este intrebarea. Revenirea sarbatorii zilei de 23 august in calendarul politic al Romaniei, abandonata dupa caderea comunismului, cu ceremoniale militare si religioase, simpozioane, discursuri si o receptie la Palatul Cotroceni, i-a facut pe istoricii prezenti sa ridice problema cat cunoastem cu adevarat din ceea ce s-a intamplat.
Neagu Djuvara, martor si participant la evenimentele din perioada 1940-1944, s-a aratat ingrijorat de faptul ca multe lucruri legate de acest moment din istoria noastra sunt lasate in ceata, in negura, aproape deliberat. Din punctul sau de vedere, evenimentele din '44 isi au originea in 26-27 iunie 1940, cand Rusia a dat ultimatum Guvernului de la Bucuresti de a ceda Basarabia si Bucovina de Nord. "Cedarea acestor doua teritorii fara ca macar sa tragi un foc de pusca a dezonorat nu numai armata, ci intregul popor. Obrazul Romaniei a fost dezonorat. Cum credeti ca ne privea Occidentul? Ca fiind o tara careia i se ia fara nici o rezistenta o treime din teritoriu. Practic, ne-am facut de rusine. A urmat Dictatul de la Viena si asa mai departe. N-am vazut in nici un manual relatat cum i-am tradat pe sarbi si pe greci".
In Tragedia Romaniei 1939-1947, acelasi istoric consemneaza: "Recitind raportul meu din 25 august 1944, pot trage deocamdata doar trei concluzii: Mihai Antonescu pare sa fi acordat o prea mare importanta zvonurilor privitoare la niste tratative secrete germano-sovietice, de unde-i venea nehotararea din ultimele luni; intre aprilie si august 1944 nu mai fusesera contacte intre emisarii Guvernului Antonescu si sovietici, cel putin prin canalul Stockholm; reprezentantii Curtii Regale si ai partidelor istorice nu par a fi avut destula incredere in Mihai Antonescu pentru a-l tine la curent cu stadiul in care se aflau propriile lor negocieri - la Cairo, Ankara, Berna Stockholm . - ceea ce ar explica «constatarea» lui Mihai Antonescu ca, cu toate ca lasase Opozitiei toata libertatea de actiune, aceasta «nu facuse nimic»".
Daca vocea participantului la istorie era foarte vehementa, vocea istoricului Florin Constantiniu a fost mai echilibrata. "Eu nu am cum sa interpretez in acelasi mod ca domnul Djuvara acest fapt. Sigur nu se vor face parade militare, dar acest fapt a existat, a avut importanta lui si nu trebuie ignorat. Pana nu demult, nu aveam la dispozitie decat memorii, cateva documente ici si colo. Pana la urma, numai accesul la arhivele foste sovietice va putea oferi raspunsuri referitoare la ceea ce s-a intamplat atunci".
Cert si tragic in acelasi timp, in opinia lui Florin Constantiniu, este ca si regele si Antonescu aveau dreptate fiecare in felul sau. Practic, indepartarea lui Antonescu si 23 august 1944 "a ferit Romania de a deveni un camp de batalie intre Wehrmacht si Armata Rosie". Si mai e ceva indubitabil: "Prin actiunea Romaniei, precipitata de ofensiva sovietica, prabusirea celui de-al treila Reich a fost grabita cu circa sase luni".
In opinia lui Ion Solacolu, cel care a condus revista Dialog si care a selectat si ingrijit textele pentru acest volum, la 23 august "s-au infruntat doua promisiuni politice: una democratica si cealalta totalitara. Si mai cred ca atunci se pusesera bazele unei democratii. Chiar daca nu a tinut decat pana la 6 martie 1945. Din punctul meu de vedere, 23 august este victoria postuma a lui Nicolae Titulescu".
Printre cei care semneaza textele selectate din revista Dialog, de multe ori chiar martori ai evenimentelor relatate, se numara Dinu Zamfirescu, Gheorghe Barbul, Horia Georgescu, Andrei Goldner, Mircea Ionnitiu si Ion Caraion. Prefata volumului apartine istoricului Florin Constantiniu. Gabriela Simon - Cotidianul

Bismark omorat la Bucuresti

In tara lui Dracula, nu se putea fara un strigoi cu acte in regula. Asa ca avem un sistem de Asigurari de Sanatate, nascut in 1998, decedat in 2002, dar care, paranormal, continua sa ne bantuie. Vampirul a venit pe lume pirpiriu si malformat, dar asta nu-l impiedica sa ne suga sangele. Peste 3,5 la suta din totalul contributiilor platite de asigurati servesc la hranirea monstrului: salarii, palate ridicate din Carpati pana la Marea Neagra, deplasari prin tara si prin lume. Sumele n-ar fi mari (in Germania, Asigurarile folosesc 5 procente din venituri pentru propria intretinere) daca s-ar simti vreun efect al functionarii acestui sistem. De fapt, nici n-are cum sa se simta vreun efect, atata vreme cat Bismark a fost omorat, la Bucuresti, cu sange rece. Sa depanam trista lui poveste. Pana la decizia cancelarului Otto von Bismark, luata la sfarsit de secol 19, principiul dupa care se rezolvau problemele de sanatate era simplu: fiecare pe contul sau. Bismark nu a dorit Asigurarile care ii poarta numele, dar are meritul de a le fi acceptat, intelegand utilitatea lor, intr-un moment cand socialistii castigau teren in conservatoarea Germanie. Principiile pe care se baza sistemul erau generoase. Aparea solidaritatea: cei care pot, platesc ingrijirea celor care nu au de unde. Echitatea era o alta notiune noua: fiecare contribuie cu o cota egala din venituri si primeste aceeasi ingrijire. Nu in ultimul rand se plasa "autonomia": asiguratii alegeau conducerea Asigurarilor la diferite niveluri, fiecare palier actionand autonom. Pana in 1939, multe tari s-au inspirat din experienta germana. Inclusiv in Romania au functionat Asigurari de Sanatate, dar numai pentru muncitorii din orasele mari. Dupa '89, acesta a fost, de altfel, principalul argument in favoarea introducerii modelului german. Medicii sperau ca schimbarea le va aduce salarii mai mari si aparatura mai performanta. Pacientilor li s-a promis ca vor scapa de teroarea spagii si ca vor primi ingrijiri mai bune. Nici unul dintre aceste obiective n-a fost indeplinit. Salariile sunt mici, nevoia de spaga ii umileste deopotriva pe medici si pe bolnavi, calitatea serviciilor se masoara cu ciomul, iar dotarile se fac cu bani de la Guvern, nu de la CNAS. Esecul era de asteptat, intrucat Bismark a fost "otravit" inca din fasa. Alegerile au fost inlocuite, in Romania, cu numiri, facute de Guvern, patronate si sindicate. Initial, aceasta deviere de la linie s-a dovedit productiva. Sindicalistii si patronii faceau presiuni, pe cai informale, pentru colectarea contributiilor si recuperarea datoriilor. Asigurarile au avut incasari spectaculoase si un excedent financiar cu multe zerouri. Pentru ca nu s-a respectat principiul autonomiei, iar Asigurarile au fost subordonate Executivului, Puterea a deturnat fara emotii banii asiguratilor, folosindu-i in alte domenii. Evident ca, fara bani, adio performanta, salarii mari s.a.m.d. Si daca au vazut ca se poate, guvernele au continuat sa ciunteasca din atributiile Caselor de Asigurari. Astazi, de colectarea banilor se ocupa o Agentie guvernamentala specializata, de recuperarea datoriilor se ocupa AVAS, iar modul de impartire a fondurilor e dictat de Ministerul de Finante si de cel al Sanatatii. De ce n-a reactionat publicul? Pentru ca nici celelalte principii ale sistemului Bismark n-au fost aplicate. Solidaritate intre romani nu exista: ceferistii, magistratii, lucratorii de la Metrorex si alti privilegiati nu au platit niciodata contributie la Asigurari, dar au primit spitale si dotari speciale. Despre echitate, ce sa mai vorbim? Dupa 2001, pensionarii au fost scutiti de plata contributiei la Asigurari. Pana la urma, tot pensionarii au suferit, ei fiind principalii beneficiari de servicii medicale: au aparut cozi la farmacii, s-au imputinat banii de proteze si implanturi etc. Romanii de la tara nu platesc nici ei asigurari. Din rural s-au colectat, pe tot anul 2003, doar 53 de miliarde de lei, in timp ce orasenii au dat 54.000 de miliarde. Alti "blatisti" sunt romanii care lucreaza afara si nu platesc nimic la CNAS: 2 milioane de oameni. In august, cand vin in vacanta, ei iau spitalele cu asalt, ca-i gratis. Desigur, si in Germania sunt nevoiasi care nu platesc asigurari, dar primesc servicii medicale. Dar pentru ei plateste statul, ori comunitatea locala. Nimeni nu poate primi o pastila daca nu s-a incasat o contributie in contul sau. Din toate aceste puncte de vedere, sistemul romanesc de Asigurari e mort si ne-ngropat. Certurile intre un sindicalist de duzina si un general fara armata nu au nici o relevanta. Problema nu este daca medicul SRI Cristian Celea merita sa conduca Asigurarile, ci de ce nu se pronunta decesul acestora. Exista doua motive: Uniunea Europeana si Banca Mondiala. Banca ne-a dat cadou banii pentru copierea modelului Bismark. A renunta oficial la el ne-ar sifona rau credibilitatea. Uniunea Europeana, care se pregateste sa ne primeasca in 2007, are si asa destule griji cu supraconsumul de servicii medicale din tarile membre. Modelul Bismark e vazut acolo ca un instrument pentru limitarea risipei, imposibil de inlocuit pana la momentul integrarii. Dupa 2007, putem infige tarusul in inima lui Otto de Dambovita. Apoi, o ardem si bem cenusa cu putina apa. Taranii din Olt cred ca face minuni pentru sanatate.
Val VALCU Adevarul

Un DA de dragul Nu-ului ROM
Mircea Dinescu, Jurnalul National

"Mioara, sotie, Catinca si Oana, fiice, Bobita, catel, anunta cu adanca intristare decesul fulgerator al celui ce-a fost, pentru cateva zile, partidul Forta Democrata, condus de bunul nostru sot, parinte si stapan apreciat, prof. dr. Petre Roman.
Inmormantarea va avea loc la cimitirul elefantilor "Vasile Bulucea" din Craiova. Cortegiul funerar va stationa la intersectii, unde nostalgicul militian Dinel Staicu va arunca parai in capul electoratului criminal, care, in ziua de 6 iunie 2004, l-a ucis fara mila, inca din fase."

Firesc ar fi fost ca mica publicitate sa fie doldora de asemenea ferparuri, pentru ca multi raposati intru politicaraie inca nu si-au dat seama ca au transformat sediile partidelor pe care le conduc in cavouri demne de cimitirul vesel din Sapanta.

In vreme ce specialistii britanici in paranormal bajbaie prin debaralele unor castele paraginite in cautarea unor vagi urme de gainat de fantoma, in Romania o turma guresa de cadavre politice se tine gaia-matu de tocsouri televizate, motaie sub cupola Ateneului Roman, ragaie la dineuri si se arata ziua-n amiaza mare pe Calea Victoriei fara ca nimeni sa o bage in seama.

Incurajati de neveste, de vecini, de rude indepartate si de amante apropiate, Viorel Lis, Petre Roman, Victor Ciorbea, Ion Coja, Emil Constantinescu si inca o duzina de naluci asemenea lor se trag in poza si se lipesc pe garduri din patru in patru ani cu o netarmurita dragoste de sine.

Aceste personaje de fum, care au avut sansa sa joace macar o stagiune intr-o piesa proasta cu oarece succes la marele public, privesc cu jind la figurantii de cursa lunga ascunsi sub mantaua marelui comediant din Oltenita si nu inteleg care-i spilul de nu cade cortina o data si peste ei.

Asa cum unii chirurgi distrati isi uita in burta pacientului foarfeca si penseta, istoria, care a operat pe cord deschis in '89 in estul Europei, l-a cusut, la inghesuiala, pe Ion Iliescu in mentalul poporului roman, ca pe o smecherie cu ghivent care, vorba bietului Sechelariu, pe multi i-a "gadilat" la burta cu destul sau de activist sturlubatic. Smecherii mari rezista mai mult decat smecherii mici. Asta-i trista realitate.

Armele pitigaiate cu care luptatorul Miluta a incercat sa taie capul balaurului ii atarna si astazi la brau. Cu brelocul Ciuvica nu poti insa deschide decat cel mult capacul unei sticle de bere, necum sa tai, la disperare, gatul opozitiei in 2004.

Daca acum opt ani de zile in loc sa-l bage la beci pe Miron Cosma pentru fasul mineriadei de la Costesti, geologul sovaielnic ar fi mutat reflectoarele rechizitoriului spre sangerosul an '90 si l-ar fi luat cu duba si pe inculpatul Ion Iliescu, cel care a chemat, a instigat si a multumit public minerilor pentru crimele infaptuite la mahmureala in buricul Capitalei, presedintele nostru n-ar mai fi tanjit astazi sa iasa cu picioarele inainte din politichie, ci ar fi poftit mai degraba la o chifteluta cu tarhon de Ziua detinutului si la un vorbitor indulcit cu chec copt de soacra lu' dom' Geoana si impachetat intr-o Pravda proaspata de catre madam Nina.

Farsa judiciara datorita careia poetul huilei imbatraneste la mititica jucand ba tenis cu piciorul, ba sah cu capul lui Fane Spoitoru s-a osificat in turbaria cu dosare din subsolul Palatului de Justitie, caci nimeni nu indrazneste sa scoata acel schelet de peste din gatlejul cretacic al lui Ion Iliescu.

Pentru ca noi nu suferim de istorie recenta. Noi suferim de Decebal si de Traian, noi suferim de fluierul gaurit al lui Avram Iancu si de guta lui Mircea cel Batran, intocmai cum Emil Constantinescu a suferit de Proclamatia de la Ruginoasa a colegului sau mai mic Lixandrel Cuza.

Intre frustrarea jalnica a Narcisului cu cioc din Tighina si suficienta dodoloata a dictatorului din Tartasesti am ales DA-ul de dragul Nu-ului. ©Jurnalul National


Vreau sa primesc acest newsletter gratuit in e-mail (saptamanal): Talon on line | Talon prin e-mail
Update (Numarul in lucru)      
Despre mine | Publicitate si sponsorizari | Politica editoriala si copyright | Webmaster | Contact | ©2004 Nicu Ilie