Lumea romanilor

Portal DPM | Dobreperun Media | Arhiva
Eveniment | Note de catalog | In presa internationala | Note diplomatice | Legislativ
Special | De razboi | Investigatii | Martor | Arhiva rubricii
Zoom | NATO | Europa | Balcani si Marea Neagra | America de Nord si Australia | America latina | Orientul mijlociu | Extremul Orient | Africa
Vacante in Romania | Vacante in strainatate | Hotelaria in lanturi | Romania secreta | Patrimoniu | Actualitatea
Numarul curent | Arhiva rubricii
Cei mai bogati romani | Portrete | Comunitati | Diaspora | Oameni care au fost | Opinii | Interviu | Director de personalitati
Globalizare | Afaceri | Profil de companie | Oportunitati | Analize si cotatii | Resurse | Catalog comercial | Publicitate
Dezbaterea saptamanii | Teme in dezbatere | Contributii

Zoom

Numarul 2 / 30 august 2004 /
saptamanal de politica internationala
/ publicatie personala / Realizator: Nicu Ilie
 
ZOOM: Moldova, independenta la 13 ani Tara cu de-a sila ROM
Moldova este impinsa spre Est FRA
Harta Moldovei FRA
Evolutia teritoriala a Moldovei din 1914 pana in zilele noastre FRA
Moldova in Biblioteca Congresului ENG
Moldova in catalogul BBC ENG
Moldova in catalogul CIA ENG

Ghidul comercial al Moldovei intocmit de U.S. Commercial Service ENG
Moldova in catalogul Lonely Planet ENG
 
 
 
 

Proiectul Belkovski: Transnistria contra Basarabia. O provocare cu multe taisuri ROM

Ochelarist jovial, sangvinic, cu obrazul rotund napadit de o barba bogata de Mos Craciun al surprizelor sau, prins într-o alta metafora, un "ursulet panda" pus pe sotii, vorbind dezinvolt despre orice afacere geopolitica, Stanislav Belkovski pare sa întruchipeze tipul analistului rus de "scoala noua", umblat prin Occident, lipsit de prejudecati, mare amator al suetelor la un pahar de whisky si iubitor al brainstorming-urilor intelectuale gen "Cine stie câstiga", foarte populare în mediile sibarite rusesti. Acest politolog vesel, cu alura sa neconventionala, a lansat o idee care a bulversat multa lume la Bucuresti si a dat fiori în Moldova. Pentru a iesi din clinciul transnistrean, spune Belkovski, regiunii separatiste trebuie sa i se acorde independenta, iar Basarabia se cuvine sa se uneasca cu România. Propunerea politologului rus, lansata acum câteva luni, a reintrat în atentia opiniei publice cu prilejul unui simpozion organizat pe 9 iunie curent de ziarul Ziua, în colaborare cu fundatia "România-Rusia", la hotelul "Marriott" din Bucuresti. Invitati - autorul senzationalei idei, Stanislav Belkovski, si mai multi analisti din Bucuresti, Chisinau, Tiraspol si Moscova. Oferta ruseasca este de-a dreptul ametitoare pentru acei care asteptasera ca fluxul evenimentelor din 1989-1991 sa conduca nu la proclamarea unei independente discutabile, ci la reunirea Basarabiei cu România, act ce ar fi însemnat închiderea, fie si partiala (nu uitam de teritoriile românesti "mostenite" de Ucraina de la URSS) a parantezei comunisto-totalitare, care pentru basarabeni si bucovineni s-a cascat asemeni unui abis la 28 iunie 1940.

Cât de serioasa este propunerea rusilor? Stanislav Belkovski nu pare un fitecine. Conduce Institutul de Strategie Nationala de la Moscova si se prezinta drept un apropiat al presedintelui rus (Belkovski spunea, de altfel, într-un interviu recent despre Putin ca acesta ar fi de acord în proportie de 97% cu proiectul sau). De aceea, propunerea merita o analiza minutioasa. Exista, în mod evident, doua seturi de obiectii ce pot fi aduse si au si fost formulate, inclusiv în cadrul dezbaterii amintite, la adresa acestei, de-a dreptul neobisnuite, oferte rusesti. Le vom puncta pe scurt, apoi vom face câteva constatari privind reactiile pe care le-a provocat si implicatiile sus-numitei initiative.

Capcanele proiectului Belkovski

Proiectul Belkovski, aparut dupa esecul "planului Kozak", de federalizare a Republicii Moldova, are acelasi scop, redus, aparent, la o varianta minimala: recunoasterea independentei Transnistriei si prezervarea trupelor si arsenalului militar rusesc, pe care Eltîn, la summit-ul OSCE de la Istanbul, din 1999, se obligase sa le retraga, iar Putin cauta subterfugii pentru a nu respecta acest angajament. Proiectul politologului moscovit, daca ar fi acceptat, ar crea dificultati României în strategia sa de integrare în Uniunea Europeana (unde i s-a fixat un grafic precis), antrenând subit un teritoriu minat de instabilitate si ramas mult în urma eforturilor românesti de ajustare institutionala la standardele Bruxelles-ului. O Transnistrie independenta ar da destula bataie de cap aliatilor din NATO, care s-ar trezi, ca si Uniunea Europeana extinsa, în proximitatea unei enclave rusesti înarmate pâna în dinti, un fel de Kaliningrad la Marea Neagra.

Mai departe. Belkovski nu spune nimic despre procedura tehnica de materializare a planului sau. Or, schimbarea statutului Republicii Moldova - practic desfiintarea acesteia - nu poate fi facuta decât printr-un referendum sau printr-o decizie speciala a parlamentului, fapt imposibil în conditiile actuale. De asemenea, ar fi nevoie si de acordul marilor puteri, care au momentan o alta agenda, mai arzatoare. Dar obiectia principala ce trebuie rostita cu voce tare este: din ce postura îsi permite Rusia sa faca o asemenea oferta? Republica Moldova este un stat independent, recunoscut de comunitatea internationala, între granitele sale de la 1991, incluzând regiunea din stânga Nistrului. Proiectul Belkovski developeaza ceea ce nu mai trebuia demonstrat: reaua credinta a Rusiei fata de Basarabia, pe care Moscova nu a încetat sa o trateze ca pe o colonie, pretabila oricarui tip de manevre si ping-pong-uri geopolitice.

Efectele pozitive ale initiativei rusesti

S-a spus despre proiectul Belkovski, pe buna dreptate, ca este o capcana, un "fruct otravit" pasat României într-un moment de maxima mobilizare a acesteia pe directia Uniunea Europeana. Orice lucru însa, asa cum se stie, are si un revers. Fara sa vrea, proiectul Belkovski genereaza efecte benefice pentru interesele nationale ale Republicii Moldova. Aspectul pozitiv cel mai important al acestei initiative este ca Rusia recunoaste, astfel, pentru prima data în istorie - plecându-si urechea, s-ar zice, la vorbele lui Soljenitîn ("Rusia trebuie sa renunte la Basarabia. Basarabia este a românilor", fraza dintr-o scrisoare adresata de marele scriitor si fost disident rus, acum 14 ani, Sovietului Suprem de la Moscova") - ea recunoaste, asadar, românitatea Moldovei dintre Prut si Nistru, spre stupoarea moldo­venis­tilor de la Chisinau, facând praf si pulbere teoria despre limba si natiunea "moldoveneasca". Este, în mod cert, un progres, un semn de modernizare: Rusia se vede nevoita, iata, sa-si schimbe tonul, sa faca serioase eforturi de imaginatie, sa caute solutii neortodoxe la probleme pe care nu le mai poate rezolva cu aroganta de altadata. Proiectul Belkovski reactualizeaza "chestiunea Basarabiei", care a ramas în suspensie si dupa declararea independentei în 1991, în principal din cauza fostei metropole de la Rasarit, al carei amestec în evolutiile democratice din Moldova au mers pâna la declansarea unui razboi pe malurile Nistrului. Moscova stia ca lasând lucrurile în voia lor în Moldova, s-ar fi ajuns, într-un fel sau altul, la unirea acestei provincii cu România. Azi, noua initiativa ruseasca pune pe masa clasei politice si a unor cercuri de influenta românesti un dosar pe care multi la Bucuresti îl clasasera: problema Basarabiei exista, afirma Belkovski, si va afecteaza si pe voi, nu aveti cum sa fugiti de ea.

O alta tinta "colaterala" a proiectului rusesc o reprezinta Partidul Comunist de la Chisinau. De altfel, lipsa de reactie a oficialitatilor moldovene fata de initiativa dlui Belkovski este mai mult decât stranie. Rusia ataca "statalitatea" - aceasta nepretuita "perla" a comunistilor -, cum nu si-au permis sa o faca "imperialistii de la Bucuresti", iar guvernarea comunista tace chitic. Numai daca pretinsul "Pact de Securitate si Stabilitate pentru Republica Moldova", lansat recent de presedintele moldovean, nu reprezinta cumva o replica in extremis, indirecta si disperata, la neasteptata lovitura sub centura venita de la Moscova. Situatia este de natura sa produca cel mai mare scandal în relatiile moldo-ruse, daca Voronin si ai lui si-ar lua în serios rolul de aparatori ai "statalitatii moldovenesti", pe seama careia PCRM face atâta demagogie. Propunerea lui Belkovski smulge practic comunistilor pamântul de sub picioare, aratându-le conditia lor de fantose oricând abandonabile, iar lipsa unui protest explicit din partea acestora tradeaza frica si deruta unor subalterni, peste capul carora s-a trecut fara nici un scrupul. Nimeni nu-i întreaba pe lachei...

Simpla aparitie a proiectului Belkovski, apoi, obliga Occidentul sa-si intensifice prezenta în Moldova: abcesul transnistrean ramâne deschis si supureaza, rusii vin mereu cu alte idei surprinzatoare, iar marile puteri din Vest sunt luate pe nepregatite. Pâna când?... În sfârsit, noua initiativa ruseasca are valoarea unui semnal de dezlegare pentru basarabeni, carora le sugereaza (iarasi involuntar) ca lumea e în schimbare si ca a venit timpul sa-si paraseasca definitiv nostalgiile sovietice (daca le mai nutresc). Nici macar Moscova nu mai crede în reconstituirea URSS.

Reactiile românesti

Prin prisma acestor efecte, complexe si neunivoce, ale proiectului Belkovski, cred ca receptarea noii initiative rusesti în România a fost în mare parte inadecvata. Temându-se sa accepte un "dar grecesc", unii analisti români au si cazut în plasa rusilor. Cum? Prin graba si vehementa cu care au respins însasi ideea unui schimb de teritorii, Transnistria vs. Basarabia,  schimb previzibil pentru toata lumea. Sau, mai precis, prin graba cu care s-au scuturat, pentru a câta oara, de provincia româneasca dintre Prut si Nistru. Este simplu sa renunti, nu-i asa?, la ceva ce oricum este separat de tine, mai ales când o faci cu argumente irefutabile. Vitali Tretiakov, unul din participantii la dezbaterea de la hotelul "Marriott", constata ca mai toti interlocutorii sai români sunt multumiti de actualul status quo, chiar daca recunosc ca e cam putred. Specialistul de la Moscova se însela, în aparenta. Nu mai vorbim de acelasi status quo. România are în sfârsit, dupa o lunga perioada de orbecaieli postdecembriste, o perspectiva palpabila de integrare europeana, este membru NATO si trebuie "sa joace în echipa". Însa Moscova a prevazut reactia româneasca. Proiectul Belkovski a fost lansat nu pentru a-l pune în practica. Scopul sau, cu ramificatii multiple, în ce priveste Bucurestiul poate fi rezumat astfel: "Poftim, v-am oferit Basarabia si voi ati refuzat-o!" Analistii români au descifrat just resorturile "subversive" ale proiectului Belkovski, dar graba cu care unii dintre ei au respins ideea unirii cu Basarabia a fost exagerata si, îndraznesc sa spun, nu le-a facut onoare. Rusilor, fiti siguri de asta, le-a smuls zâmbete dispretuitoare. În plus, comentariile inteligente (si autosuficiente) care au rasunat pe marginea ultimei initiative, "neoficiale", a Kremlinului nu au luat în considerare un detaliu (e drept, mai putin "tehnic"): sentimentele românilor de la est de Prut, starea de spirit a unor oameni ulcerati în continuare de sentimentul ca au ramas o eterna "moneda de schimb" în tranzactiile celor mari. Frazelor de genul "ce sa facem cu basarabenii astia, sunt o povara pentru noi!", în Basarabia li se raspunde adesea prin sentinte la fel de umorale si disproportionate: "românii ne-au parasit în 1940, ne-au mânat sa luptam pâna la Stalingrad si la Cotul Donului, apoi nu le-a pasat de noi vreme de 50 de ani, sub comunisti, iar acum îi încurcam sa intre în Europa!" În orice caz, cinismul lui Silviu Brucan de pe Pro TV care, criticând proiectul Belkovski, expedia lejer Basarabia într-o debara prafuita a istoriei românesti, acolo unde tot el si "tovarasii" sai de drum o mai trimisesera o data, acum 60 de ani, împreuna cu întreaga Românie interbelica, spune multe despre starea memoriei si a spiritului de justitie, la noi, românii.

Solutia pentru Moldova

Cu siguranta, cheia dilemelor Basarabiei nu se afla la Moscova, Bucuresti, Washington sau Bruxelles. Sunt niste capitale influente, dar ele nu fac decât sa deseneze cadrul general în care se decide locul si traseul Republicii Moldova. Cauza nefericirilor sale trebuie cautata, în primul rând, la Chisinau. Lasitatea, lipsa de vointa politica, vulnerabilitatea la santaj, incapacitatea administrativa ale actualilor guvernanti comunisti - defecte comune de altfel tuturor stabilor postsovietici care s-au succedat pe aici în ultimii 12 ani! - blocheaza dreptul moldovenilor la o soarta mai demna. Istoria si-a iutit într-un mod spectaculos ritmul, au aparut sanse si oportunitati nevisate, dar se cuvine sa le meriti, sa faci ceva. Pentru criza transnis­treana, ca si pentru întreaga situatie a Republicii Moldova, modelul cipriot poate constitui terapia cea mai eficienta. Altfel spus (ca sa înteleaga, pardon, si prostii), Chisinaul trebuie sa ceara Bruxelles-ului un orizont real de integrare europeana, cu sau fara Transnistria (precizare esentiala!) asumându-si, în schimb, în teritoriul pe care îl controleaza, întregul pachet de reforme politice, economice si sociale (incluzând, fireste, asigurarea deplinei libertati de expresie pentru toti cetatenii, transparenta bugetelor publice, stricta respectare a legilor, eliminarea coruptiei s.a.m.d.), potrivit rigorilor înaintate tarilor candidate. Aceste masuri de ordin institutional vor trebui, desigur, însotite de o rasturnare a viziunii oficiale asupra "identitatii moldovenesti", iar conflictul separatist înghetat pâna la vremuri mai bune si... mai îndestulate. Inutil de spus ca nu putem astepta din partea actualilor guvernanti adoptarea modelului amintit. Pentru ca si-ar semna astfel decesul politic.

Un stat nu este o creatiune divina, imuabila, ci o lucrare omeneasca, un instrument, între altele, menit sa raspunda unor nevoi concrete, chemat sa asigure locuitorilor sai dreptul la viata si fericire. Ignorând aceste obiective, orice stat devine o caricatura si va intra, inevitabil, în disolutie. Mai ales atunci când nu are în spatele sau un set de valori capabil sa forjeze un consens national, dincolo de conjuncturi si, daca e cazul, în pofida regimului aflat la putere. Din acest motiv, ceea ce se "edifica", azi, între Prut si Nistru, este o aberatie politica, o gaunosenie de fond, un scandal national. Moldova a iesit din totalitarismul sovietic ca un bolnav dintr-un ospiciu de alienati, pe care propria familie îl evita, jenându-se de prezenta lui, iar ceilalti - adunatura promiscua din cartier - încearca sa profite de pe urma zapacelii sale post-maladive. Sute de mii de basarabeni (fiecare al patrulea dintre cetatenii Republicii Moldova!) încearca sa scape de umilinta unei libertati prost administrate, refugiindu-se în Occident, cautând o scapare pe cont propriu (este, deocamdata, singura modalitate de "integrare europeana" accesibila lor), si exodul înca nu s-a încheiat. Solutia pentru Moldova se va naste în urma acestui proces dureros, în etape reluate, al pierderii si al regasirii de sine. Ea, solutia, nu va avea datele unui miracol si, în orice caz, nu poate veni ca un "cadou" din partea celor care s-au opus, de-a lungul timpului, integritatii noastre spirituale si fizice - ne spune simtul istoric. Si va rezista doar daca celui beteag fratii sai îi vor întinde mâna.
© Contrafort (Vitalie Ciobanu) , mai 2004

Vreau sa primesc acest newsletter gratuit in e-mail (saptamanal): Talon on line | Talon prin e-mail
Update (Numarul in lucru)      
Despre mine | Publicitate si sponsorizari | Politica editoriala si copyright | Webmaster | Contact | ©2004 Nicu Ilie